Cand noaptea se lasa si luminile se sting
E vremea unei renasteri interioare
Caci ingerii serii si fulgii ce ning
Ne iau in brate si ne tin pe picioare.
Si ninge pe strada, si-n suflet neant
Afara e ger, si-n inima pustiu
Privind pe ferestre dansul cel viu
Produce in suflet sclipiri de briliant.
Departe, pe dealuri se-aude un colind
Frumosul isi intra in drepturi...ca iarna
dispar in neant trairi de granit
pustiul din suflet si-astampara goarna.
Infaptuieste fapte
Acum 5 ani
2 comentarii:
ce mi place poezia asta :x
mai..ma uimesti...imi foarte place!
chiar m-ai dus acolo..pe deal, unde e colinda..unde sunt fulgii..multumesc :)
Trimiteți un comentariu