vineri, 18 decembrie 2009

Fulgi

Cand noaptea se lasa si luminile se sting
E vremea unei renasteri interioare
Caci ingerii serii si fulgii ce ning
Ne iau in brate si ne tin pe picioare.

Si ninge pe strada, si-n suflet neant
Afara e ger, si-n inima pustiu
Privind pe ferestre dansul cel viu
Produce in suflet sclipiri de briliant.


Departe, pe dealuri se-aude un colind
Frumosul isi intra in drepturi...ca iarna
dispar in neant trairi de granit
pustiul din suflet si-astampara goarna.

2 comentarii:

Madalina spunea...

ce mi place poezia asta :x

el_zorabb spunea...

mai..ma uimesti...imi foarte place!
chiar m-ai dus acolo..pe deal, unde e colinda..unde sunt fulgii..multumesc :)