marți, 26 mai 2009

Reverie

Privesc tacut,pe geam,la tine-n casa
Privesc....sa te iubesc n-as vrea
Dar simturile ma tradeaza,inima nu te lasa
Si sufletul te vrea

M-apropiu de tine,sa intru-n lumea ta
Te strang in brate tare sa nu mai poti scapa
Ca un cavaler antic care intors din lupta
Se-inmoaie intr-o cliopa vazand printesa sa.

Dar totul e aievea:printese,printi,iubire
Totul se descompune ca orice fulg de nea
Si ma trezesc deodata aud cum in nestire
Imi suna telefonul.Revin la viata mea.

3 comentarii:

el_zorabb spunea...

telefonul asta..cine era la celalat capat ? :D

frumos!

Andrei Filip spunea...

pai nu prea era nimeni. poetul se refera la alarma, care trezeste omul din vis:P

el_zorabb spunea...

poetul..adica tu?
si de ce vorbeste la persoana a treia ca si Ismail din 'Toate panzele sus' a lui Tudorna?